Cum am făcut plățile să funcționeze offline?

– continuare –

Asta a fost destul de complicat: sistemul nostruu se baza pe un server în cloud care procesa vânzări, autentificarea wallet-urilor și identități. Nu exista o cale familiară nouă prin care să putem oferi acest sistem de buclă închisă fără conexiune la internet. Așa că ne-am apucat de brainstorming.

La acel moment am fost martorii protestelor din 2017 și am observat că protestatarii comunicau prin telefoanele lor mobile. Când protestele au crescut ca dimensiune, comunicațiile radio au fost bruiate. Așa că au folosit altă metodă: conexiunea Bluetooth pentru a comunica prin Firechat, o aplicație de tip messenger peer to peer. Ceea făcea Firechat era să transforme fiecare telefon într-un releu de comunicații. Adevărul este că treaba asta nu mergea întotdeauna. Dar ne arăta o direcție spre care ne îndreptam și noi.

Am început să lucrăm atunci când mai aveam 6 luni până când trebuia să livrăm un produs care avea să proceseze plăți pe o insulă pustie în mijlocul Dunării, acolo unde nu era nicio conexiune stabilă de internet. Am menționat că soluția avea să fie folosită de 5.000 de oameni?

Am reușit să o facem să funcționeze printr-o abordare a unui registru de distribuție care mișca datele pe niște mini-servere rulate pe mai multe seturi de Raspberry Pi. Am mișcat datele printr-o rețea de WiFi într-o modalitate sigură și practic am creat o rețea plasă de servere și dispozitive ale clienților care rulau aplicațiile pe telefoane mobile.

Iată că a venit și ziua festivalului. Am început târziu. Nu doar că nu era internet dar nu aveam nici măcar electricitate stabilă. Ploua. Aveam nisip și praf peste tot. Și când zic peste tot… chiar era peste tot. Unul din routere s-a ars din cauza fluctuaților electrice și a trebuit să conducem 400km ca să cumpărăm unul nou. Sony ne-a asistat în oferirea de dispozitive mobile pe care le-am folosit drept POS-uri la comercianți și la puncte de top-up.

Să setăm rețeaua de WiFi a fost de departe cea mai dificilă parte. Deoarece electricitatea nu era de încredere, era destul de complicat să testăm care parte din rețea funcționa și care nu. Practic, am creat o rețea care trimitea date de la malul râului, acolo unde ajungeau oaspeții și făceau top-up, către insula, acoperind o zonă foarte, foarte mare, folosind doar routere, puncta de acces, raspberry pi-uri, telefoane mobile și softul nostru.

A fost distractiv și extrem de greu. Era ceva diferit față de tot cee ace făcusem până atunci. Muzica se auzea non stop și întotdeauna era cineva care cumpăra ceva. Am fost în alertă continuă. Dar…

A MERS.

N-a fost perfect dar a mers. Oamenii erau uimiți că nu își puteau accesa conturile de Instagram dar puteau să atingă cu brățara POS-ul nostru și să efectueze plata. Putem zice că la momentul respectiv, tot acest proces părea magic. Era o îmbinare perfectă între tehnologie, un decor boem și ceva ce se năștea fix în fața ochilor noștri: o economie a unei comunități ce funcționa doar în cadrul evenimentului. Rupți de lume, de civilizația urbană, oamenii se bucurau de un festival privat cu toate facilitățile pe care acum le vedem în cadrul pilonului esențial al societății în care trăim: economia.

Și când vorbesc despre economie, nu vă gândiți la ceva ce este coordonat de govern. Nu vă gândiți la formule complicate, la bănci centrale… sau la bănci în general. Gândiți-vă ca la un comportament natural uman de a schimba bunuri și servicii. Gândiți-vă ca la tendința noastră naturală de a colabora unul cu celălalt și logistica ce reiese din acest lucru. Gândiți-vă la ce erau banii înainte de a-i numi bani: o convenție între grupuri care schimbau între ele valoarea muncii lor printr-un mijloc comun.

O nouă perspectivă asupra lumii

A durat ceva până când am înțeles ceea ce construiam. În mintea noastră, idea începuse să încolțească de îndată ce am văzut oamenii de pe insula interacționând unul cu celălalt. Dar a mai durat încă doi ani până când am înțeles care e rolul nostrum în această lume și cum o putem face mai bună.

După ce festivalul s-a încheiat m-am urcat în avion pentru un zbor lung către Hangzhou, China. Fusesem selecționați să prezentăm la un concurs International Stars ceea ce abia testasem pe insulă.

La acel moment am trecut printr-o problemă medicală ce făcea ca zborurile pe distanțe lungi să fie destul de complicate, dar cu toate astea am decis să plec în China. În primul rând, eram responsabil pentru dezvoltarea produsului așa că trebuia să prezint ceea ce am făcut și cum am făcut asta. Apoi – nu fusesem niciodată în China, așa că eram foarte curios cum era și cum evolua societatea de acolo.

A fost o experiență fabuloasă. Am descoperit enorm de multe lucruri. Unul dintre ele a fost că tehnologia noastră nu avea legătură doar cu evenimentele. Era, așa cum este de obicei tehnologia financiară, despre societate și despre felul în care oamenii interacționează unii cu ceilalți și împărtășesc valori. Am văzut cum WeChat și AliPay au schimbat societatea din China în mai bine și cum un val nou de tehnologii dedicate plăților stătea să vină din urmă. Așa că ne-am decis să ne concentrăm asupra oportunității de a îmbunătății lumea cu tehnologia noastră. Doar că nu știam cum o companie de evenimente poate să joace un rol important într-o mare lume financiară.

Era începutul anului 2019 când am primit o investiție și ne-am mutat sediul în Austin, Texas. În doar trei luni am trecut de la o companie de evenimente care asigura partea de plăți la evenimente la o companie care făcea un nou tip de plăți. Așa cum sugera David Smith, am denumit această tehnologie Edge Payments – plăți aflate la marginea cloud-ului.

Știți, majoritatea plăților trec printr-o rețea globală de bănci, procesatori de plăți, gateways, carduri, etc. Practic atunci când vreți să folosiți un card de credit datele voastre călătoresc de două ori în jurul lumii înainte ca voi să puteți cumpăra o înghețată aflată în fața voastră. Cu plățile cash totul este diferit. Dai bancnota către vânzător și asta a fost.

Ce-ar fi fost dacă ar fi existat o cale prin care să se poată procesa plăți acolo unde se întâmplă? Și cum ar putea asta să schimbe lumea?

Continuarea în partea a III-a